Plănuaim ca articolul din săptămâna aceasta să fie despre o poveste, dar în ultima vreme ne preocupăm mai mult cu alte treburi. Toată ziua construim și dărâmăm turnulețe și alte structuri. Când am văzut că se amuză cu asta le-am clădit inițial cam din orice aveam la îndemână: cărți, plușuri, forme de copt brioșe sau din diverse jucării. Apoi mi-am amintit că primisem la botez niște jucării cilindrice care se pot asambla ca turnuleț sau se pot pune unele în altele și bebelușul e foarte interesat de ele.

Urmarea firească a acestor activități a fost să mă dotez rapid cu cuburi din lemn ca să putem realiza structuri mai complexe. Ocazie cu care m-am convins că, de cele mai multe ori, cumpărăm jucării pentru noi, nu doar pentru copii.

Cei din aceeași generație cu mine mă înțeleg cu siguranță. Nouă încă ne lucesc ochii la raionul de jucării și abia asteptăm ocazia de a cumpăra ceva cadou pentru vreun copilaș deoarece asta ne dă ocazia să petrecem timp pe îndelete cercetând jucării la care doar visam în copilărie. La fel și când intrăm în orice magazin de papetărie. Putem lua compulsiv pixuri, carioci și carnețele de care acum nu avem nevoie, doar fiindcă ne-au lipsit când noi eram mici. Când îmi amintesc cu cât jind ne uitam la reclamele din revistele nemțești, în rarele ocazii în care cumva apărea vreuna prin bloc și o frunzărea tot cartierul până la dezintegrare, mă consolez cu gândul că ai noștri ne cumpărau cam toate jucăriile ce se găseau la librărie. Erau puțin variate și cam urâte, dar măcar ne lăsau să ne jucăm cu toate. Nu și-au pus niciodată problema să ne pună să le păstrăm ca să nu se strice. Asta mi s-a părut mereu sinistru în copilărie, când vedeam la alții vitrina cu jucării păstrate ca la expoziție spre o veșnică prăfuire…

Nu cred că are rost să vă descriu cum ne jucăm cu cuburile. Eu nu doar le pun acolo pentru ca bebelușul meu să le dărâme și să îmi zâmbească știrb și fericit cu o băluță curgându-i din colțul gurii. Mă folosesc de ele ca să îi descriu forme, culori, texturi. Le mai clădesc pe cărticele sau pe lângă alte jucării. Sunt convinsă că ne vom folosi de ele mulți ani în foarte variate moduri.

Și, paradoxal, în timp ce deocamdată Felix demolează cu perseverență, relația dintre noi se construiește tot mai solid cu fiecare turnuleț pus la pământ. Și fricile mele de dinainte ca el să apară în viața mea, cele legate de copilul meu interior despre care eram convinsă că va fi gelos și care poate mă va împiedica să îi acord toată atenția de care bebelușul are nevoie, se risipesc pe zi ce trece, iar Iza mică clădește fericită turnulețe pentru Felix, îi citește povești și se entuziasmează gândindu-se la multele jocuri ce vor mai urma.