Articolul acesta apare doar pentru că, în timp ce nu mă pot hotărî despre ce să scriu, fiindcă am cel puțin 5 cărticele și tot atâtea idei în minte, mie îmi fuge gândul spre ziua de mâine. O aștept ca pe o vacanță.
Din pură întâmplare și complicată sincronizare a programului mamelor, s-a nimerit ca mâine să merg la cosmetică, pedichiură și la o cafea cu o prietenă. Toate una dupa alta! Poate vi se pare o nimica toată, dar eu atât de mult timp doar pentru mine n-am mai avut de dinainte să nasc. Și era cât pe ce să vină la noi niște prieteni să facem o pizza, tot mâine mai spre seară. Dar era culmea să se alinieze planetele chiar atât de bine și să am o zi plină de socializat, așa cum îi place unui extrovert ca mine.
Înainte să am băiețelul acesta minunat, mi se părea foarte firesc să îmi fac programul fix cum îmi doresc și nu puteam să îmi imaginez cam în ce fel se va schimba viața mea odată ce piciorușele lui neastâmpărate mă vor lovi din exterior. Am o calitate înnăscută de a fi mama organizării și eram convinsă că îl rânduiesc eu și pe bebeluș… Și am ordonat din inerție lucrușoarele lui, împăturate la dungă în dulap, așa cum o fac și pentru noi. Și în maxim 10 minute după ce îl culc, ca prin minune, toate jucăriile dispar în cutii sau sertare pentru depozitare și cărțile ajung cuminți înapoi pe raft. Fac asta rapid și fără efort. Nu săriți că încă e micuț și n-am ajuns la tone de Lego împrăștiat peste tot. Văd eu atunci când va fi cazul pe unde îl pitesc. Și voi vedea, tot când va fi cazul, cât de bine pot dormi noaptea dacă las oglinda sau alte suprafețe lucioase necurățate de amprentele unor degete micuțe și unsuroase.
Dar timpul meu… Eh, asta e ceva ce uneori nu se lasă organizat așa ușor. Deși mi se pare vital și esențial să fac zilnic câte ceva doar pentru mine, chiar dacă deseori asta se concretizează numai într-un duș când vine soțul meu acasă sau în câteva pagini citite când doarme copilul. Puțin câte puțin, o cafea în oraș (cu sau fără copil), o fugă la salon, câteva ore la atelier, puțin somn în plus, un drum de câteva ore singură cu mașina și alte mici mărunțișuri mă ajută să mă regăsesc și să am energie.
Nu cred că te poate pregăti cineva pentru ce înseamnă maternitatea de fapt. Toate cărțile citite, emisiunile ascultate și sfaturile prietenelor, înainte să ai bebelușul tău în brațe, aterizează cumva într-un abis ținut la distanță de convingerea că “la mine nu o sa fie așa”. Ți le amintești apoi pe toate pe măsură ce le lovești de diverse aspecte. Partea faină e că de cele mai multe ori te trezești râzând, cu gura până la urechi, de tine cea de dinainte de a fi mamă. Partea și mai frumoasă este că devine tot mai ușor pe zi ce trece și ajungi să te bucuri pentru lucruri pe care înainte poate nici nu le băgai în seamă. Cum ar fi puțin răsfăț și o cafea cu cineva drag.
