Citisem eu când eram gravidă că printre primele jocuri cu care poți stimula atenția bebelușului sunt imaginile contrastante. Așa că, înainte să nasc, m-am înarmat cu o serie întreagă de cartonașe, cărticele cartonate și cărți senzoriale cu diverse reprezentări alb negru sau asociate cu culori primare. Nu râdeți! Cam așa e la primul copil când ai impresia că te poți juca direct din maternitate cu el. Ba eram foarte aproape de a le și pune în bagajul pentru naștere, noroc că mi-am dat seama că voi fi foarte ocupată cu alte aspecte în acele prime zile împreună.

Aceste cartonașe însă ne sunt extrem de utile de când avea Felix vreo două luni, adică de la vârsta la care un bebeluș poate să urmărească cu privirea un obiect mișcat în fața lui.

Știți că la naștere un copil nou născut nu distinge culorile și vede la 10-30 cm de fața lui, iar câmpul lui vizual se va extinde treptat pe măsură ce crește. Contrastul alb negru îi ajută pe bebeluși la accelerarea abilității vizuale. Poate avea efect calmant pentru că îi face să se concentreze asupra unui singur obiect odată. Dar aceste imagini se folosesc și pentru stimularea capacității de concentare a bebelușilor, deoarece pe măsură ce le tot văd devin obiecte familiare și interesante pentru ei.

Eu inițial i le tot puneam prin preajmă în scurtele intervale în care era treaz, sau i le plimbam prin față, dar copilașul meu părea mai interesat de mine decât de ele, spre marea dezamăgire a mă-sii care, în furtuna de hormoni postpartum, deja se vedea eșuând în educația pruncului.

Apoi mi-a venit ideea să i le lipesc pe peretele de lângă masa pe care îl schimb. Și de aici a început distracția. Le-a observat de prima data când le-am pus acolo. Inițial doar se uita la ele, apoi, pe măsură ce devenea tot mai mobil, le atingea cu mânuțele sau se rostogolea spre ele. Desigur le înlocuiesc periodic fiindcă altfel se plictisește.

Am observat apoi că începuse să le asocieze cu întorsul acasa. De fiecare dată când reveneam acasă după o ieșire de câteva zile, primul lucru îl puneam la schimbat și el se bucura foarte tare când recunoștea locul.

Acum ne jucăm în multe feluri cu aceste imagini. Îi inventez povești pe baza lor. Îi arăt ilustrații similare în cărți mai complexe. I le pun pur și simplu pe măsuța scaunului unde mănâncă pentru a-l ține ocupat suficient timp cât să strâng din bucătărie. Sau le împrăștiem pe salteluța de joacă și se târăște să ajungă la ele.